sâmbătă, 2 octombrie 2010

Se clatină...dar nu se scufundă

Multe persoane nu ştiu ce înseamnă botanist. Cu alte cuvinte, să pui botul, sa strângi motanul în braţe... să iei o decizie pâna la urmă. Sunt jargoane învăţate de la prietenii mei mai mici de la care ştiu mult mai multe lucruri interesante, printre care şi acela, că este " cool " să ai blog. Eu fiind foarte receptivă la tot ceea ce este neserios, nu puteam să nu-i creditez si să nu devin o botanistă cu blog. Ce importanţă are identitatea mea? În grupurile alcoolicilor anonimi ei îşi declină identitatea, dar ştiu ei cine sunt şi ce vor? De câte ori nu am fost puşi în situaţia lor, fiecare dintre noi? O prietenă care a terminat psihologia la zi, mi-a confirmat ceea ce am dedus din cele citite de mine, că familia şi grupul de prieteni te pot ajuta să găseşti răspunsul unor întrebări prin discuţii libere. Si dacă aceştia sunt prea ocupaţi, nu-ţi rămâne decât varianta jurnalului, care poate fi un jurnal personal editat pe net, ceea ce în occident a şi rămas şi fiecare îşi poate scrie însemnările pe care le doreşte. În definitiv, esenţa psihanalizei se bazează pe metoda asociaţiilor libere, cu ajutorul cărora, după modelul " toate drumurile duc la Roma '', putem ajunge în subconştientul nostru, explicându-ne diverse acte ratate si simptomatice. Scoase la suprafaţă si asimilate de mintea conştientă, nu este altceva decât un demers care duce la reevaluarea conduitei, a relaţiilor cu sinele şi lumea.
Sunt unele persoane care consideră ca bloggerii sunt persoane frustrate, unii poate chiar suntem.Personal, îl consider pe Freud tatăl nostru, el fiind cel care a pus bazele metodei asociaţiilor libere, totusi, pentru a înţelege ce înseamnă frustrarea, cred ca ar trebui să se meargă la discopolul său, Alfred Adler, nu Adler cu hemoragiile oculte, pentru a nu cădea în ridicol, susţinând nişte idei care nu au nici o legatură cu termenul folosit.
" Pacientul meu, Sigmund Freud " scrisă de Tobie Nathan şi " Mari teoreticieni în domeniul psihologiei" a autoarei Amy Demorest, demonstrează cum viaţa persoanală (relevată prin jurnale, scrisori, scrieri profesionale) i-a influentat scrierile părintelui psihanalizei. Oricâtă ficţiune ar exista în ele, însăşi căutarile sale ne duc cu gândul că nu se găsea...nu a încetat să spere că va fi găsită cheia re-gasirii

" In descrierea minţii umane, punctele obscure vor disparea dacă vom substitui limbajul psihologiei cu cel al fiziologiei sau al chimiei" , spunea Freud. El a anticipat faptul că mecanismele cognitive ale fenomenelor mentale pot fi explicate doar prin intermediul unor riguroase studii ale compartimentelor creierului. Fiecare creier este diferit ( şi la gemenii identici el se dezvolta diferit in viaţa intrauterină) , aici veţi gasi cel mult compilaţii, ori o minte de copil...dar nu cel de pe malul mării care dorea s-o mute cu palmele sale.

P.S. un jurnal personal, care nu-şi arogă nici un drept sau răspundere asupra linkurilor preluate